Ziua Pompierilor

Cândva am iubit un pompier, însă el nu mi-a împărtășit sentimentele. Totul a pornit de la o prietenie, dar atracția fizica își făcea simțită prezența în mod constant. Apoi lucrurile au evoluat într-o idila destul de drăguță. Păcat că el a ales să o terminăm într-un mod brutal, destul de bădăran. I-am înțeles motivele, dar acestea tot nu-i scuza atitudinea. Un strop de diplomație sau doar o clipa de sinceritate ar fi fost suficient că lucrurile să se încheie într-o manieră frumoasă, fără pic de ranchiună.
   Cu toate acestea l-am iertat, astfel încât, azi ,de ziua Pompierului român, pot sa ii spun din suflet "la mulți ani! ". Cât despre trecut, în final doar o să îi mulțumesc, pentru clipele frumoase, pentru că m-am făcut să fiu mai sinceră cu mine și să îmi depășesc unele limite. Până la urmă îi mulțumesc și pentru atitudine din final deoarece a mai pus o cărămidă la maturizarea mea și m-a obligat să renunț la el, căci viitorul îmi pregătea alte planuri, m-a făcut să percep altfel iubirea și să înțeleg importanța alinierii cu propria ființă
   La mulți ani pompieri și mulțumim pentru treabă bună pe care o faceți !