Buzele ei aveau gust de cafea

         -   Ai citit cumva Nunta in cer ?!

         -   Nu, am citit Domnisoar Cristina, si alte romane a lui Eliade, dar nu pe acesta... Insa de ce intrebi?

         -   In prima parte a cartii, un tip se indragosteste de fata dupa ce ii zareste mainile unduindu-se usor intr-o lumina pala... Eu m-am indragostit de ea, dupa ce am sarutat-o. Buzele ei mincinoase, aveau intotdeauna gust de cafea... Am cunoscut-o intr-un club de salsa. Si atunci avea in mana niste monodoze de cafea. Dupa ce le-a inmanat unei colege a fugit instant pe ringul de dans. Se vedea de la o posta ca adora salsa. Modul in care isi unduia soldurile, miscarile senzuale si mai ales zambetul care nu i se stergea nicio clipa de pe fata, iti sugerau in mod clar ca ea este cu adevarat in extaz atunci cand danseaza.

Mi se parea o fiinta misterioasa. Parea atat de linistita si calma in mai toate cadrele. Ai fi zis ca e genul de persoana rezervata careia doar ii place sa observe. Insa odata ce lasa ritmul muzicii sa o patrunda, parca un demon frumos iesa din ea si toate celulele din corul sau prindeau viata, dand nastere unui dans plin de pasiune si arta.

In incantarea ei, m-a luat l-a dans, fara sa ii pese ca nu ma descurcam la fel de bine. Tot ce-si dorea in acel moment era sa ne bucura cu totii de frumusetea vietii si de magia muzicii. La finalul serii am sarutat-o, iar gustul de cafea boabe al buzelor sale mi-a ramas adanc impregnat in memorie.

In ziua urmatoare cand mi-am luat o cafea la birou, instant m-am gandit la ea. Mi-am dat seama ca nu era aceeasi aroma de cafea precum cea de pe buzele ei... Si de atunci am inceput o cursa nebuna, de degustat cafele. Speram ca daca voi descoperii sursa acelui gust, ea va disparea din mintea mea.

Intr-o duminica am zarit-o la o terasa, avand o ceasca in mana. M-am dus imediat la ea si m-am asezat pe scaunul de alaturi. Tanara m-a privit senina, zicandu-mi: „ Hei frumuselule, probabil te-ai tot gandit ce cafea beau, nu?! Kafune se numeste!”. Apoi s-a ridicat, vrand sa plece. Am prins-o de mana, iar ea s-a intors zambind, aplecandu-se spre urechea mea. „Bea-o, dar sa stii ca asta tot nu te va face sa ma uiti”. A inceput sa rada. Simteam cum acel raset imi inunda creierul si imi imbata simturile...Abia am mai reusit sa inteleg acel „ne vedem la salsa” pe care mi-l spunea in timp ce se indeparta de mine.

In final am ajuns sa simt ca vreau sa o cunosc tot mai mult pe fata asta, cu fiecare gura de cafea pe care o savuram.

-          Aaaa, deci asa te-ai indragostit tu de cafea !!! Si ce s-a intamplat, ai ajuns sa o cunosti?

-          Da, ne-am cunoscut si ne-am iubit mult... Si fiecare ceasca de cafea inca imi mai aminteste de ea, caci buzele ei, aveau mereu gust de cafea...

Articol scris pentru competitia SuperBlog.

Eroina mea

 In functie de varsta, in mintea noastra putem alege drept eroi personaje destul de ciudate, fara trasaturi speciale ori superputeri. Imi amintesc cand eram in clasa a 7-a si incepusem sa citesc foarte multe romane de dragoste. Mi se pareau o lectura placuta, relaxanta, ce ma imbia la visare.

    Multi imi spuneau ca Ionel Teodoreanu este un scriitor plictisitor, ca stilul sau este plin de metafore si lipsit de prea multa actiune. Cu toate acestea m-am icapatanat sa citesc romanul sau, Lorelei. Aceasta carte m-a impresionat mult... pot zice ca mi-a schimbat mult perceptia despre dragoste si viata. Pe masura ce dadeam fiecare pagina, simteam ca ma regasesc in eroina cartii, simteam ca ma indentific tot mai mult cu mica Lucia, iar joculetele ei ma incantau nesperat de mult.

    Am citit cartea pe nerasuflete, in doua zile era terminata, insa gandul meu a ramas la Lorelei mult timp. Stiam ca ii placea sa citeasca. Era evident ca lecturile ei ii influentasera mult pesonalitatea si gandirea. Oare ce fel de carti abora aceasta fata ?! Era impresionant pentru mine cum Lucia purta discutii intregi cu prietena ei Gabriela despre ceea ce citeau, iar scrisorile pe care i le trimisese in mod anonim sotului sau mi se pareau de o frumusete si o profunzime rara.

     Atunci in mintea mea a fost clar ca tanara eroina cu siguranta citea carti de filosofie, probabil ca operele lui Kant, Schopenhauer si Platon ii trecusera adeseori prin mainile fine. Dar faptul ca Lucia inca isi pastrase aerul copilaros si plin de viata imi sugera ca citea si romane... Cred ca operele lui Mircea Eliade ii stimulau neuronii intr-un mare fel, o purtau int-un univers paralel, in care gesturile simple caupatau conatatii sacre... aidome secventei din romanul „Nunta in cer” cand personajul principal se indragosteste de fata doar pentru ca i-au placut in mod deosebit mainile acesteia. Cu siguranta Laorelei era incantata si de istorie, caci in scrisorile ei de dragoste se asemana cu Cleopatra, iar pe barbat ii transpunea in Cezar.

    Cred insa ca pe aceasta eroina ciudata a mea o pasiona si psihologia, avand in vedere modul cu si-a ascuns toata suferinta, cum a disimulat totul, cum a jucat crizele de gelozie fara a fi banuita de nimic. Probabil i-ar fi placut sa citeasca si romanul „Hotul de carti” fiindca s-ar fi indetificat intr-o oarecare masura cu fata din aceasta carte.

    Ce a citit de faptat Lorelei ramane un mister... insa un lucru este clar pentru mine: datorita acestui personaj eu am inceput sa ma perind prin diverse domenii si sa devin tot mai insetata de cunoastere.

     Pe aceasta cale iti multumesc Lucia, ca ai fost o eroina pentru mine, care mi-a deschis fereastra spre un nou univers !

sursa foto: kudica.ro

Articol scris pentru competitia SuperBlog.

Tot raul spre bine

  Era ziua admiterii, iar Alexandra isi pregatise o super pezentare, menita sa ii asigure locul mult dorit la acel master. Rochia office, asortata cu niste botine inalte o invaluia intr-un aer de seriozitate si profesionalism.

    Tocmai se oprise ploaia cand tanara domnisoara a iesit pe usa. Mirosul pamantului proaspat sarutat de lacrimile cerului, razele soarelui care incepeau sa se intrevada pintre nori si prospetimea care se simtea in atmosfera, o faceau pe Alexandra sa zambeasca din toata inima. Mai avea cativa metri pana in fata facultatii, cand il zarii pe bunul ei prieten. In acel moment in mintea fetei nu mai era nicio indoiala, aceasta zi va fi una grozava, nimic nu ar putea merge rau.

         -  Hei, ai ajuns ! Imi era teama ca ai uitat de mine ! replica fata razand, atunci cand ajunse suficient de aproape de tanar. Acesta o imbratisa, raspunzandu-i:

         -   Asa parere ai tu despre mine ?! Eu nu uit niciodata, in schimb tu.... pun pariu ca ai uitat sa imi aduci cravata !

         -  Taci ca nu e asa, uite-o, vezi, nu te mai indoii de mine !

    Amandoi au inceput sa rada, dar nu prea mult, caci o masina care trecea pe sosea o stropii pe Alexandra din cap pana in picioare. Acum frumoasa ei rochie avea pete de apa murdara, iar in maxim 10 minute ea trebuia sa intre in sala. Se priveau amandoi incremeniti.

-    O Doamne, ce facem?

-    Mmm, da-mi tricoul tau! Poti sa stai vreo 2 ore doar in jacheta. Hai, te rooog !

-    Hm?! Nu inteleg !

-   Tricoul tau e suficient de larg si lung incat sa il pot purta pe o rochie. O sa vezi. Hai sa mergem la baie sa facem schimbarea !

   In urmatoarele secunde cei doi erau in baie, iar Alexandra purta acum o rochie albastra, fara bretele. Nici nu ai fi banuit ca este defapt un tricou. Zambira amandoi si se indreptara catre usa. Atunci el o prinse de mana pe fata si o trase langa pieptul lui. Isi plimba usor mana prin parul ei, o privii int-un mod cum nu o mai facuse niciodata pana atunci si din buzunar scoase cavata. Tanara il privea intrebatoare. Nu intelegea de ce o mai retine, oricum nu mai avea mult timp la dispozitite. El ii lega in par cravata, astfel incat ai fi zis ca asa si-l asezase ea de la bun inceput.

-     Esti superba, sunt convins ca ii vei impresiona !

   Peste 2 ore de asteptare, in sfarsit apare pe holul facultatii si Alexandra. Fata ei luminoasa si zambetul imens pe care il afisa tradau tot ce se intamplase inauntru. Fericita de rezultate, alega in bratele amicului ei, iar acesta o saruta cu patos. Initial acest gest o bulversa pe fata, insa in scurt timp amandoi recunoscura ceea ce simteau.

    Au plecat povestind si razand de toate cele intamplate si pentru a imortaliza momentul si-au facut cateva poze. Dar un asa eveniment trebuie impartasit si cu ceilalti nu ?! Asa ca Alexandra a postat pe facebook fotografia cu tinuta ei improziata si cu noul ei iubit, punand o descriere ambigua pentru unii dar sugestiva pentru ei doi, care sa le aminteasca de tricoul salvator  #WeAreTheAnswear. Tot povestind despre intamparile din acea zi, tinerii si-au amintit de un clip vazut pe You Tube.

   S-au amuzat si mai tare si au inteles ca uneori, tot raul poate fi spre bine, ca de cele mai multe ori primesti ceea ce ai nevoie nu ceea ce crezi ca ti-ar trebui, dar mai ales ca fiecare zi poate fi speciala. Tot ce trebuie sa faci este sa fi dispus sa te bucuri de viata, de frumusetiile ei, uneori ascunse sub forme ciudate.

Articol scris pentru competitia Superblog.
sursa foto: Pinterest.com

In cautare de extraterestri

   In spatele usii cu bolta se ascundea un mare laborator. Aici, domnisoara Mary impreuna cu inca trei cercetatori realizeaza diverse experimente, menite sa ateste faptul ca mai exista si o alta forma de viata. Acest gand, ca Dincolo de orizont se ascund niste creaturi cu totul si cu totul deosebite de ceea ce isi imagineaza specia umana, o bantuia inca din copilarie. Filmele SF cu actori precum Frank Grillo, la care se uita de cate ori avea timp liber ii alimentau si mai mult dorinta de cunoastere.  Astfel, pentru a isi putea vedea visul cu ochii a devenit cercetator.

    Insa visul ei inca nu parea sa prinda viata... asta pana intr-o zi, cand deodata, din portalul timpului pe care il testau tinerii cercetatori si-a facut aparitia o lighioana de dimensiuni medii, albastrie. Avea urechile mari si ascutite, aproape ca ale unei pisici. Pielea solzoasa parea destul de dura, iar unghiile aveau o culoare verzuie. Strania creatura, odata ajunsa in laborator, a inceput sa se agite si sa darame cam tot ce o inconjura. Era uimitoare mobilitatea pe care o avea. Sarea dintr-un loc in altul, apara si disparea de langa tine in cateva secunde, iar tipatul pe care il producea din cand in cand simteai ca iti raneste urechile. Pentru ca obosise, mica aratare s-a oprit o clipa sa se odihneasca pe tavan. Acela a fost momentul mult asteptat de echipa de cercetatori, caci au reusit sa il prinda. L-au adapostit pe micul extraterestru intr-un clopot de sticla initial, dar vazand ce unghii are, au hotarat ca cel mai bine ar fi sa il multe intr-o cusca de fier.

    Cei patru tineri, absorbiti de dorinta de a afla cat mai multe despre monstruletul capturat, au inceput sa roiasca in jurul custii fara opreliste, facandu-si deja o gamada de planuri si ipoteze de lucru.

    Cu totii erau foarte incantati de descoperirea facuta, nu mai era nicio indoiala: extraterestii exista. Acum aveau dovada vie, de a demonsta la conferinta despre existenta altor forme de viata de pe 3 noiembrie 2017, ca munca lor nu a fost in zadar. Insa acesti tineri, imbatati de entuziasmul momentului, uitasera sa mai aiba grija de portalul timpului.

     Deodata, in timp ce tinerii isi faceau planuri, zgomote ciudate se auzeau din cealalta incapere. Nu au apucat sa se ridice de pe scaun, ca deja s-au vazut inconjurati de o multime de creaturi albarste, care spargeau tot ce le iesa in cale. Un soi de lupta ciudata incepuse intre monstruleti si oameni. Parea ca nimic nu ii oprea pe acesti extraterestii din actiunile lor distructive. Pielea groasa ii proteja impotriva obiectelor taioase ori a gloantelor. Nici acidul sulfuric nu parea sa le lase vreo urma...Pana  cand un telefon a inceput sa sune. Melodia vesela ce era ca ton de apel parea ca ii himnotizeaza pe acesti extraterestii. La o prima vedere ai fi zis ca te uiti la o gasca de adolescenti care tocmai a terminat de fumat niste iarba... Din pacate insa telefonul sunase cam tarziu, caci monstruletii apucasera sa iasa pe strazi si sa se imprastie prin oras.

     Ce sa intamplat mai departe si cum au reusit sa isi repare cei 4 cercetatori gresala iti voi spune cu alta ocazie. Pe data viitoare ! ;)

Articol scris pentru competitia Superblog.

Calatorie in timp

   Suntem aer , apa , pamant , foc ,spuma , furtuna , soare sau luna... Suntem tot ceea ce ne inconjoara, bucatica rupta din inima naturii. Insa pe masura ce crestem ne indepartam de natura. Ne lasam sedusi de mirajul tehnologiei si intram intr-un joc al dorintei de a avea mai mult fara sa ne dam seama. Astfel legatura sacrala cu pamantul ca origine de provenienta, incepe sa fie data uitarii. Uitam de taria si loialitatea muntilor si incepem sa ii exploatam intr-un mod necuviincios, lasam in negura nepasarii protectia si calmitatea pe care ne-o ofera copacii, in favoarea unor constructii imense de beton, uitam de energia aerului ce ne invadeaza plamanii poluandu-l in diverse forme.

    Odata cu trecerea timpului societatea evoueaza si pe langa faptul ca incearca sa isi usureze cat mai mult viata prin intermediul tehnologiei, omul incepe sa inteleaga faptul ca el este totusi responsabil de ceea ce se intampla in jurul sau. Astel incepe sa ia masuri de a isi putea continua traiul pe care si-l doreste, fara a leza prea mult natura.

   Pentru omul care inca traieste la tara este mai usor sa se reincarce cu energia sacrala a pamantului, insa pentru cel care traieste in oras, printre zidurile de beton rentalnirea cu mama natura este mai dificila. Asta pana descopera apa de izvor de „La Fantana”. Aceasta apa este 100% naturala, extrasa din Mitrovo Polje , o regiune muntoasa de pini si stejari, imbratisata de masivi muntosi ce se inalta semeti pana la 2000 de metri, departe de zonele industriale. Gustul neutru iti ofera o senzatie de satietate si odata cu fiecare inghititura te face sa te simti tot mai aproape de natura, te face sa simti ca viata insasi a inceput sa circule prin fiecare particica a corpului tau.

    Intrucat cei de la „La Fantana” sunt constienti  ca in era actuala fiinta umana este intr-o continua miscare si mai mereu pe fuga, au creat gama de sticle PET de 0,5 litri. Astfel oriunde ai fi, in orice moment, cand simti nevoia sa te intorci la origini, sa simti atingerea ierbii, sa auzi trilurile pasarelelor, sa vezi simfonia de culori a florilor, este de ajuns sa te rasfeti cu o gura de apa si sa pasesti intr-un nou univers, mai pur, mai curat, mai aproape de cel din care ai fost creat.

    Bucura-te de magia calatoriei in timp cu fiecare sticla de apa, caci adeseori intoarcerea in strafundurile propriei fiinte poate fi revelatorie. Asa cum un mare este 70% apa, la fel si noi suntem intr-o mare masura doar apa, un element primordial...

Articol scris pentru competitia SuperBlog.

O casa sau un castel ?

   

    Atunci cand esti mic urechile tale sunt gadilate cu povesti care mai de care mai interesante si mai pline de fantezii. Zeci de printese, zane ori Feti-Frumosi se perinda prin imaginatia ta indemnandu-te la visare. Cu fiecare poveste simti ca in imima ta creste dorinta de a ajunge un om mai bun care traieste in  prosperitate, intr-o casa mare, ori intr-un palat.

    Cum ar fi oare sa traiesti intr-un castel ?! Pe cat este de mare si impunatoare constructia, probabil ca pe atat este de rece. Camerele cu tavan inalt, cu rolul de a reflecta statutul social al stapanului, ofera un aer de sobrietate, dar si de eleganta incaperii. Holurile mari si somptuase impodobite cu tablouri ori cu oglinzi imense iti dau senzatia ca faci parte dintr-o familie regala atunci cand pasesti pe culoarele lor. Fiecare scaun, fiecare sfesnic, ori ficare perete iti spune in taina, precum un pian mut, povestea la care a fost martor. Pacat doar ca mintea incepe sa se agite prea tare, sa se lase distrasa de tot ceea ce o inconjuara incat nu mai poate auzii sopatele prafului, nu mai poate simtii privirile candelabrului, nu mai poate vedea zambetul istoriei. Doar pasesti pe coridoarele palatului si te gandesti cum ar fi sa locuiesti intr-un asemenea palat. Desigur ca din exterior lumea te-ar invidia si multi ar vrea sa vina in vizita doar pentru a se putea minuna de frumoasele incaperi. Insa tu nu cred ca ai fi chiar foarte fericit... Pe langa prestanta de a parea ca te-ai pogorat dintr-o lume a zeilor, in rest te-ai alege cu o gramada de cheltuieli. Numai sa incalzesti o astefel de camera ar fi destul de costisitor, ne mai vorbind de restul incaperilor si de holuri. Realizezi ca peretii grosi din caramida reprezinta o izolatie in regula, dar nu chiar suficienta. Constati ca energia se pierde printr-o multime de locuri, total inutil....

     Astfel realizezi ca locuinta ideala pentru tine nu este un castel. Un castel este frumoas de vizitat, de admirat in zilele de vara in care poti inota linistit prin istoria locului. Casa pe care ti-o doresti cel mai probabil e o casa medie, care poate obtine un certificat energetic. Te intrebi ce reprezinta un certificat energetic ? Acesta este un document eliberat in conditiile legii de catre specialisti atestati (auditori energetici), cu valabilitate de 10 ani, care atesta performanta energetica a cladirii. Sau daca ai deja locuinta o poti transforma intr-un cuibusor pentru sufletul tau, care sa nu iti manance prea multe resurse financiare, cu ajutorul unui audit energetic. Spre deosebire de un certificat energetic contine profilul energetic al cladirii in stadiul in care ea se afla la momentul realizarii calculului energetic, auditul energetic propune solutii pentru imbunatatirea performatelor energetice ale acesteia. Astfel casa ta va deveni mai primitoare si mai aproape de natura, se va integra mai mult in nevoile tale si te va imbratisa cu drag de cate ori pasesti in ea. Lucrurile vor fi si mai frumoase atunci cand vei constata ca locuinta ta se incarca cu energie de la natura, o vei simti ca pe un organism viu, pregatit sa impartaseasca cu tine toate trairile sale. Iti va oferi caldura in zilele friguroase de iarna si sarutari racoritoare in zilele toride de vara.

     Atunci cand vei descoperii placerea de a locui intr-o casa normala, care a beneficiat de un audit energetic, doarinta din copilarie de a sta intr-un castel nici nu va mai indrazni sa rasara...

Articol scris pentru competitia SuperBlog.
sursa prima fotografie: castelfilm.ro

Cauta si vei gasi

   Atunci cand esti tanar si abia ai terminat facultatea, parca resimti cel mai tare nevoia de bani. Odata cu terminarea studiilor nu mai poti sta in camin asa ca trebuie sa te muti in chirie, ceea ce se va simti destul de tare in buzunarul tau. Apoi nu mai beneficiezi nici de reduceri la abonamentele pentru mijloacele de transport in comun ori la diferite cursuri. Desigur, primul gand care iti vine in minte este ca ai terminat o facultate, nu ?! Trebuie sa te poti angaja pe un salariu suficient de bun incat sa ai parte de un trai multumitor. Din pacate insa vei constata ca lucrurile nu stau chiar asa...

   Pentru ca nu ai experienta nu poti solicita un salariu prea mare, chiria iti cam inghite jumatate din venit plus mancarea si alte mici placeri ale tale, la final de luna ajungi sa constati ca esti cam falit. Astfel prin mintea ta incep sa umble tot felul de intrebari, tot felul de idei care ar putea sa te conduca spre metode eficiente de a iti creste resursele financiare cat mai repede.

    Daca esti fata, videochatul ar fi o varianta destul de banoasa, dar parca nu te avantajaza asa tare... Atatia nervi mancati in sesiuni, zeci de ore pierdute in drumul spre gara ca sa iti iei pachetul cu mancare, serile pline de emotie cand te bucurai in camera de bunatatile primite de acasa, alaturi de colegi, toata zdroaba de a promova fiecare materie cu o nota multimitoare ,dar mai ales pasiunea pentru domeniul studiat, parca toate astea le-ai arunca la gunoi, s-ar pierde in neant, doar pentru un pumn de bani, acum la inceput de drum... Mmm, inima nu se indura sa accepte si sa te lase sa renunti la o parte din tine. De aceea incearca sa iti arate alte metode de a iti potenta veniturile. Si tot cercetand, descoperi puterea dezvoltarii personale care se contopeste cu spiritul de antreprenor. Incepi sa vezi o alta parte din tine, sa visezi si sa indraznesiti sa creezi, indraznesti sa iti lasi mainile sa zamisleasca viata, prin ideiile tale.

   Insa din nou ajungi la problema financiara. Ai nevoie de un mic capital... O solutie ar fi un imprumut rapid, care sa iti permita sa iti incepi un mic Start Up. Nu ai vrea sa te aventurezi imprumutand sume exorbitante. Nu ! Ceea ce ai nevoi este doar o suma mica cu rolul de te ajuta sa scoti la lumina potentialul din tine. Un credit cu dobanda 0 ar fi cam ceea ce ti-ai dori. Dar unde gasesti asa ceva?! Telecredit iti ofera aceasta posibilitate, iti ofera un credit online, pana la salariu, pe care sa il poti stapanii. Aceasta alternativa e doar o picatura de curaj, pentru ca tu sa poti face marele pas... apoi, daca vrei succes, totul va depinde de tine si aptitudinile tale, de modul cum iti gestionezi cunostintele si de cum te asociezi cu alti oameni.

    O alta varianta pentru a avea venituri mai substantiale ar fi sa cresit valoarea pe care o oferi firmei la care lucrezi prin munca ta. Adica va trebui sa mai investesti putin in pregatirea ta profesionala, sa devi mai bun pe nisa ta, astfel incat sa avansezi si sa obtii un salariu mai mare.

     Gandeste-te bine la ceea ce iti doresti, fi hotarat si clar cu dorintele tale, caci apoi mintea si universul se vor contopi intr-o ciudata forma, pentru a te purta spre obiectivul tau. Cauta solutii si cu siguranta le vei gasi, fiindca asa cum spuneau samuraii „Si daca ar cadea cerul tot ar mai fi o solutie”.

Articol scris pentru competitia Superblog. Facilitatorul acestei probe este Telecredit.