Cel mai frumos apus

  Vara cel mai mult mă pierd în lume satului, pe străduțele prăfuite printre chipurile brăzdate de vreme ale bătrânilor. Mă rătăcesc prin lanurile de floarea-soarlui urmând că mai apoi să mă regăsesc printre spicele de grâu. Mă avânt pe cărări de munte și mă întorc printre livezi de pruni. 
  La munte sau la câmpie, vântul nu încetează să se joace în părul meu, iar soare să-mi ardă pielea. În perindările mele, de la munte la câmpie și invers am avut ocazia să fiu martoră la spectacolul naturii, in care berze, vulpi, găini de munte, bufnițe și tot felul de alte animale sunt personaje principale. 
   În vara aceasta cel mai mult m-a impresionat apusul dintr-un mic sat de câmpie. De fapt îl preveam de pe ogor, din lanul de grâu. Imaginea era splendidă. Un adevărat joc de lumină și culoare. Era o adevărată plăcere să privești cum mingea de foc, plina de viață se îneca în galbenul curat al câmpii întinse de floarea soarelui.
    Am tot încercat să surpind această contopire în fotografii, însă niciuna nu era pe măsură realității. În final am renunțat să mai încerc deoarece mintea mea a imortalizat în amintire splendoarea... celui mai frumos apus.