miercuri, 20 septembrie 2017

Nu mai e camera mea

   De multe ori se întâmplă ca socoteala de acasă să nu se potrivească cu cea din târg. Cam așa am pățit și eu acum. Deși am stat 3 ani în aceeași cameră, sunt integralistă și am făcut cerere să îmi păstrez camera de cămin, azi am aflat că micul meu colțișor a fost ocupat de alte fete. Cum, de ce ? Încă nu am aflat un răspuns. Un lucru e clar, atât administratora, cât și prodecanul, au fost niște neserioși, nerespectând niște reguli chiar de ei emise.
   Voi fi mutată în altă cameră. Acest lucru nu reprezintă o problemă însă mă legasem sentimental de vechea cameră. Îmi plăcea că era pe partea de vest, că aveam culme de rufe la fereastră, dar mai ales îmi plăcea ceea ce am trăit acolo. Acele saltele, acei pereți au fost martori la momente importante pentru mine, mi-au văzut cele mai amare lacrimi, mi-au auzit râsete sincere de bucurie, m-au ocrotit atunci când eram gânditoare și tristă, mi-au dat putere să trec pestre stresul din sesiune ori peste ploaia de sentimente provocate de legăturile mele amoroase și mi-au creat cadrul necesar pentru a învăța în tihnă.
   Acum trebuie să mă despart de această cameră. Simt că ceva din mine rămâne acolo. Sper totuși să fie bine și în noua locație...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu