Cum am învățat să fur

   Pe vremea când eram în liceu și sufletul meu se chinuia să înoate prin apele negre ale disperării și tristeții, mi-am dat seama că singura salvare era sa fac un gest necugetat. Să fur ! 
   Furtul nu îl poți realiza așa...la întâmplare. Întâi trebuie să observi mediul în care te afli și niste posibile victime. După ce le cercetezi o vreme și te hotărăști pe cine să ataci, începi să întocmești un plan de acțiune cat mai detaliat. Doar nu vrei sa dai greși, nu-i așa ?! 
   După ce am parcurs aceste etape am și trecut la fapte. Nu m-am mulțumit doar cu o singură victimă, am atacat mai multe în același timp. Am început să fur de la tot ce vibra cu sufletul meu. Observam calitățile oamenilor și le preluam într-o oarecare măsură, luat starea de bine din muzică, colectam energia naturii.... Am învățat să fur de la tot ce mă înconjoară: de la filme, prieteni, profesori, oameni de pe stradă, cărți, fotografii, animale. De la tot ! Și a fost minunat ! Să admir, să mă bucur de lucruri mărunte, să trăiesc din plin călătoria, să mă contopesc cu magia naturii.. toate aceste lucruri mi-au făcut sufletul să înflorească. 
     Încă nu am renunțat la acest obicei, de a fura emoții și sentimente frumoase, de a fura calități și viziuni prin admirație, de a fura orice ar putea să îmi desăvârșească ființă. Fură și tu și nu uita ceea ce spunea Jean Luc Godard: " Nu contează de unde iei lucrurile, ci încotro le duci ".