Sarutul toamnei

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

Cu umbra unui copac sau mai bine cu " .... un palton !

      Toamna e un anotimp ciudat... ciudat si complex precum o femeie. Dar nu orice femeie, ci o femeie seducatoare, imbracata in paltoane de dama elegante, al carui sarut poate ucide. Aceasta fiinta nu omoara pur si simplu, ea iubeste jocul si arta. Isi incepe creatia intr-un mod rafinat, lasandu-si amprenta acolo pe unde o poarta pasii. Coloreaza frunzele pentru a iti bucura ochii, trimite vantul sa se joace in parurul tau ori sa te tachineze uneori cu lovituri de bici, alunga pasarile pentru a isi face mai mult loc in mintea ta, pentru a te tulbura cu al ei fosnet. Dar aceasta femeie nu se multumeste cu putin, iti patrunde intreaga fiinta cu linisti tulburatoare ori cu sentimente de melancolie. Alteori se infatiseaza cu siluieta ei zvelta, imbracata in fuste pastelate si bluze elegante, in ciorapi pana la genunchi pentru a iti starni imaginatia si pentru a iti provoca simturile. In picioare isi va pune ghete sau poate ghete de piele asa incat aerul elegant ce o inconjoara sa iti transmita in mod subtil hotararea si puterea ce o caracterizeaza.

        Poate te intrebi cum se simte atunci cand intalnesti toamna, dar nu mai incerci sa o invinuiesti de diferite crime, ci doar sa o traiesti si sa te contopesti cu ea. Se simte ca si cum toate senzatiile iti sunt in cap... si nici nu stii ce urmeaza sa se intample. Dar nici nu iti va pasa. Te vei trezii dansand in sanul naturii, intr-un mod lasciv, seducator astfel incat te vei indragosti de propia fiinta. Toamna iti va arata esenta ta, te va face sa te simti atat de sexy si increzatoare chiar daca porti paltoane si vei stii ca poti avea TOTUL. Iti va arata adevarata fata a ta si chiar daca vei fi acuzata ca esti prea frumoasa, prea sexy, prea rece, prea ironica, prea, prea, prea acest lucru nu te va intrista. Ba din contra. Vei realiza ca acest blestem poate fi convertit in magie, in eleganta, in... Viata.

        Lasa-te sedusa de toamna, de micile sale jocuri, de vestimentatia ei chic, de aparentele pe care le afiseaza, de preludiul simturilor pe care il creaza, de toate secretele pe care vrea sa le impartaseasca !
  
   PS: Articol dedicat competitiei SuperBlog

Da SuperBlog

       

     Am aflat destul de târziu despre competiția SuperBlog, pe 15 septembrie mai exact. Eram într-o pană de inspirație, nu știam despre ce să scriu, nu știam dacă ar trebui să mai încerc să îmi țin în viața blogul sau pur și simplu să îl șterg.

Dar ceva divin nu m-a lăsat să fac fatalitatea de a îmi închide blogul. Ba dimpotrivă, natura a conspirat în așa fel încât să mă determine să mă apuc de treabă. Cum a făcut acest lucru ? Cu aceasi simplitatea cu care a dat naștere obiectelor marete din viața noastră. Mi-a scos în cale un articol care povestea despre competiția Super Blog.

Pe măsură ce citeam articolul respectiv ( al Oanei Grozavu pe blogul Visător prin lume) simțeam tot mai mult că îmi doresc să particip la competiția SuperBlog din aceasta toamnă. Simțeam că și eu vreau să îmi depășesc limitele încercând să am revelații într-un timp limitat, că vreau să apăs butonul care îmi va lăsa inspirația sa curgă șiroaie, că vreau să îmi descopăr propriul stil, că vreau să mă descopăr pe mine.

Hotărârea a fost inevitabilă. Orice scuză din mintea mea nu mă putea face să mă răzgândesc. Am decis să spun DA SuperBlog, DA celei mai longevive competiții de bloggeri din Romania, DA provocărilor în materie de scris, DA cunoașterii unor oameni minunați.

Timp de 2 luni mă voi lăsa antrenată în această mare, uneori liniștită, alte ori tulbure, a scrierii de articole pe diverse teme, a căutării de sine prin artă cuvintelor, a desăvârșirii talentelor. Timp de 2 luni voi fi parte activă din Super Blog !

Te voi uita

  Te voi uita, chiar te voi uita. Mă voi adânci în viața mea aglomerată, plină de zmei și zmeoaice, de Ilene Cosânzeane și alte făpturi magice. Mă voi perinda printre toate probele vieții și voi zăbovi la un pahar de vorbă cu oamenii pe care ii voi întâlni. De la fiecare voi afla câte o poveste care mă va propulsa spre alte tărâmuri, spre alte culmi ale evoluției și atunci voi începe cu adevărat să te uit.
     Îmi voi baga în buzunar toate amintirile cu tine... Poate le voi mai răsfoi vreodată. Mai întâi voi începe să îți uit sufletul. Nu îmi va lua mult, poate vreo câteva zile. Apoi îți voi uita gustul și sărutările, cuvintele și mângâierile, privirile și gândurile. Îți voi uita pașii, vocea, zâmbetul, mirosul părului și bătăile inimii. Pe toate le voi arunca în abisurile necunoașterii. Iar peste un timp, dacă te voi revedea, doar îmi voi aminti de tine ca imagine... Îmi voi aminti că demult, cândva...te-am cunoscut mai mult. Și atât, altceva nu voi mai știi de tine. Nici numele tău nu mi-l voi aminti. Iar dacă mă vei întreba de ce am făcut asta, o să răspund cu seninatate " Eh, așa fac eu cu persoanele pe care le-am iubit".
     Te voi uita, chiar te voi uita ! Mai întâi  îți voi uita sufletul, apoi numele, iar tu in final vei dispărea printr-o mică gaură a buzunarului meu.

Cum am învățat să fur

   Pe vremea când eram în liceu și sufletul meu se chinuia să înoate prin apele negre ale disperării și tristeții, mi-am dat seama că singura salvare era sa fac un gest necugetat. Să fur ! 
   Furtul nu îl poți realiza așa...la întâmplare. Întâi trebuie să observi mediul în care te afli și niste posibile victime. După ce le cercetezi o vreme și te hotărăști pe cine să ataci, începi să întocmești un plan de acțiune cat mai detaliat. Doar nu vrei sa dai greși, nu-i așa ?! 
   După ce am parcurs aceste etape am și trecut la fapte. Nu m-am mulțumit doar cu o singură victimă, am atacat mai multe în același timp. Am început să fur de la tot ce vibra cu sufletul meu. Observam calitățile oamenilor și le preluam într-o oarecare măsură, luat starea de bine din muzică, colectam energia naturii.... Am învățat să fur de la tot ce mă înconjoară: de la filme, prieteni, profesori, oameni de pe stradă, cărți, fotografii, animale. De la tot ! Și a fost minunat ! Să admir, să mă bucur de lucruri mărunte, să trăiesc din plin călătoria, să mă contopesc cu magia naturii.. toate aceste lucruri mi-au făcut sufletul să înflorească. 
     Încă nu am renunțat la acest obicei, de a fura emoții și sentimente frumoase, de a fura calități și viziuni prin admirație, de a fura orice ar putea să îmi desăvârșească ființă. Fură și tu și nu uita ceea ce spunea Jean Luc Godard: " Nu contează de unde iei lucrurile, ci încotro le duci ".

Nu mai e camera mea

   De multe ori se întâmplă ca socoteala de acasă să nu se potrivească cu cea din târg. Cam așa am pățit și eu acum. Deși am stat 3 ani în aceeași cameră, sunt integralistă și am făcut cerere să îmi păstrez camera de cămin, azi am aflat că micul meu colțișor a fost ocupat de alte fete. Cum, de ce ? Încă nu am aflat un răspuns. Un lucru e clar, atât administratora, cât și prodecanul, au fost niște neserioși, nerespectând niște reguli chiar de ei emise.
   Voi fi mutată în altă cameră. Acest lucru nu reprezintă o problemă însă mă legasem sentimental de vechea cameră. Îmi plăcea că era pe partea de vest, că aveam culme de rufe la fereastră, dar mai ales îmi plăcea ceea ce am trăit acolo. Acele saltele, acei pereți au fost martori la momente importante pentru mine, mi-au văzut cele mai amare lacrimi, mi-au auzit râsete sincere de bucurie, m-au ocrotit atunci când eram gânditoare și tristă, mi-au dat putere să trec pestre stresul din sesiune ori peste ploaia de sentimente provocate de legăturile mele amoroase și mi-au creat cadrul necesar pentru a învăța în tihnă.
   Acum trebuie să mă despart de această cameră. Simt că ceva din mine rămâne acolo. Sper totuși să fie bine și în noua locație...

De ce iubesc hainele de vara ?

  Mai este puțin și începe facultatea. Aș minții să zic că îmi pare rău că se termină vacanță. Nu neapărat că sunt eu prea grozava la facultate, cât îmi place Bucureștiul. Acolo am parte de multa socializare pe viu și o gamă variată de activități specifice vârstei.
  Î Mai este puțin și începe facultatea. Aș minții să zic că îmi pare rău că se termină vacanță. Nu neapărat că sunt eu prea grozava la facultate, cât îmi place Bucureștiul. Acolo am parte de multa socializare pe viu și o gamă variată de activități specifice vârstei.
Îmi fac bagajele și când ajung la sectorul haine, după ce am umplut o mare parte din troler îmi dau seama că peste jumatate din hainele mele sunt de vară. Știam că sufăr de o boala ciudată, îmi place să îmi cumpăr haine de vară. Deobicei hainele de iarnă parcă nu mă atrag așa... Să le cumpăr nu mă ademenesc, parcă nu au acel "vin-o încoace". Desigur nici nu am considerat o problemă prea mare faptul că iarna trebuie să mă gândesc puțin cum să îmi combin hainele așa încât să am o ținută drăguță dar și călduroasă.
   Nu de puține ori îmi spun când plec de acasă " anul acesta o să îmi cumpăr 2-3 pulovare". Însă dacă îmi cumpăr unul e mare lucru. Mă gândeam de ce acționez așa ?
Apoi mi-am dat seama. Iubesc mult vara. Iubesc vara pentru căldura ei, pentru câmpiile înflorite, pentru vacanțe, pentru zilele lungi... iubesc vara pentru tot ce înseamnă ea. Atunci când mă îmbrac în hainele specifice acestui anotimp simt că mă îmbrac cu o atmosfera de libertate, simt că mă contopesc cu voia bună și căldura ei. Mă simt sprintenă și seducătoare.
   Cel mai probabil nu voi renunța la acest obicei și voi continua să cumpăr haine de vară atât pentru frumusețea lor cât și pentru sentimentele plăcute le trăiesc atunci când le port.mi fac bagajele și când ajung la sectorul haine, după ce am umplut o mare parte din troler îmi dau seama că peste jumatate din hainele mele sunt de vară. Știam că sufăr de o boala ciudată, îmi place să îmi cumpăr haine de vară. Deobicei hainele de iarnă parcă nu mă atrag așa... Să le cumpăr nu mă ademenesc, parcă nu au acel "vin-o încoace". Desigur nici nu am considerat o problemă prea mare faptul că iarna trebuie să mă gândesc puțin cum să îmi combin hainele așa încât să am o ținută drăguță dar și călduroasă.
Nu de puține ori îmi spun când plec de acasă " anul acesta o să îmi cumpăr 2-3 pulovare". Însă dacă îmi cumpăr unul e mare lucru. Mă gândeam de ce acționez așa ?
   Apoi mi-am dat seama. Iubesc mult vara. Iubesc vara pentru căldura ei, pentru câmpiile înflorite, pentru vacanțe, pentru zilele lungi... iubesc vara pentru tot ce înseamnă ea. Atunci când mă îmbrac în hainele specifice acestui anotimp simt că mă îmbrac cu o atmosfera de libertate, simt că mă contopesc cu voia bună și căldura ei. Mă simt sprintenă și seducătoare.
Cel mai probabil nu voi renunța la acest obicei și voi continua să cumpăr haine de vară atât pentru frumusețea lor cât și pentru sentimentele plăcute le trăiesc atunci când le port.

A vrut să oprească trenul pentru mine

Tânărul soldat nu mai fusese acasă de aproape un an. Inima lui începuse să fie cotropită de de dorul de familie, de locurile natale, de potecile șerpuite de munte, de ochii vioi ai vecinei. Încă nu reușise să obțină o permisie. Dar nici nu renunțase la acest gând.
Dorința de a pleca măcar pentru câteva zile era tot mai mare. Se trezește dis de dimineață și merge hotărât la superiorul său. Îi cere o permisie, pe care o și obține. Iese încântat din birou, dar își dă seama că nu mai are prea mult timp pentru a prinde trenul. Nici nu își pregătise valiza. Dar nici nu mai conta, importantă era victoria. Pentru câteva zile putea pleca pe plaiurile bătătorite odinioară de picioarele sale. 
Nici nu mai încearcă să plece pe poarta principală, fuge prin spatele unității, fiindcă așa ar ajunge mai repede la gară. Trenul deja pornise, însă acest lucru nu îl descurajă. O pornește la fugă după tren. Fiind în grabă nici macar nu avusese timp să se schimbe de hainele militare. În timp ce se forță să alerge cat mai repede observă ceva ciudat, trenul în loc să prindă mai multă viteză încetinea. Pe dată soldatul a înțeles, conductorul de tren îl văzuse. Din fraternitate, solidaritate ori pur și simplu din bunătate, conductorul avea de gând să oprească trenul pentru ca tânărul soldat să se poată urca.
Ajuns în tren, militarul a replicat ușor, cu glasul plin de uimire " A vrut să oprească trenul pentru mine. Cine zice că nu mai există omenie în țara asta, se înșeală !!! "

Mulțumesc Adrian Soare

     Există în viața fiecăruia o perioada de timp când ești forțat să cobori în tenebrele sufletului, să parcurgi coridoarele întunecate și umede ale inimii tale, să îți privești în ochi toți demonii care te bântuie. Adeseori când ajungi în această fază ești destul de slăbit, puterea pe care o mai ai pentru a lupta este destul de puțină. Vrei sa ceri ajutor, dar oamenii din jur sunt prea ocupați cu problemele lor pentru a mai putea observa suferință care te macină. Și atunci începi să cauți, să cauți în tine, să cauți în natură, în poveștile altora, începi să cauți peste tot soluția care ți se potrivește. 
   Samuraii aveau o vorbă "Și dacă ar cădea cerul tot ar mai exista o soluție". Acest proverb m-a ajutat mult atunci când am pășit în abisul ființei mele. Am înțeles că nu sunt singură, că și alții au trecut prin experiențe asemănătoare cu ale mele. Și astfel am început căutarea.
    Un moment semnificativ a fost când l-am descoperit pe Adrian Soare și blogul său. A fost că o oaza în deșert să citesc articolele acestui om. Simțeam cum mă motivează, cum îmi dau speranță și îmi crește pofta de viață. Mă simțeam tot mai dornică să trec la acțiune și să îi testez sfaturile. Articolul care mi-a zruncinat lumea și care m-a făcut să realizez câtă putere zace în mine se intitula " Nimic nu este imposibil". Nu mai rețin exact conținutul său, dar știu cu siguranță că acel articol a mișcat multe lucruri în mine. Acum sunt bine, am depășit toate acele momente dificile și mă ghidez mai mereu după lozinca "nimic nu este imposibil".
Mulțumesc Adrian Soare, pentru articolele minunate pe care le-ai scris, mulțumesc că mi-ai arătat a alta parte a mea, mulțumesc că mi-ai făcut viața mai bună !!!

5 lucruri care mă ajută să trec peste o despărțire

  Prin viața noastră se perindă o mulțime de oameni. Unii dintre ei ne rămân alaturi, alții dispar după ce și-au spus povestea. Uni își construiesc case în toate ungherele sufletului tău, iar atunci când pleacă lasă în urma lor poteci de durere.
  Și eu am trecut prin câteva despărțiri dureroase, care m-au marcat într-o anumită măsură. Am observat însă că au fost câteva acțiuni care m-au ajutat să depășesc cu bine momentele dificile. Iată în continuare 5 lucruri care te pot ajuta și pe tine sa treci mai repede peste o despărțire:
1. Îmbracă-te cu cele mai faine haine pe care le ai și ieși în oraș. Privirile admirative, complimentele și posibilele abordări din partea bărbaților, de care vei avea parte, te vor umple de încredere. Te vei simți sexy, puternică, atrăgătoare și plină de feminitate.
2. Implementează ceva nou. Fie că este vorba de sport, învățarea unei limbi străine sau orice alt lucru pe care vrei sa îl incerci, acum este momentul potrivit. Astfel mintea ta va fi ocupată, va găsi o noua sursă de plăcere, iar tristețea determinată de despărțire va cădea pe un loc inferior.
3. Serialele. Sunt captivante, te țin cu sufletul la gură, te ademenesc in poveste și te fac să te indentificat cu unele personaje. Gândurile tale se vor împleti în noi povești așa încât îți vei dori să te bucuri de viață.
4. Povestește ceea ce ai pățit ( atenție, nu te transforma într-o victima a propriei povești). Cu cât vei împărtăși cu mai multe persoane necazul tău, intensitatea durerii se va diminua. În final vei ajunge să te simți destul de confortabil cu întâmplările prin care ai trecut.
5. După ce faci un bilanț al relației și îți dai seama ce poți îndrepta la tine începe să faci acest lucru. Gândul că vei deveni o versiune mai bună și că vei întâlni un bărbat cu adevărat special te va face să te simți mai bine.
   Cu siguranță mai sunt și alte lucruri care te pot ajuta sa depășești momentele dificile. Eu le-am expus pe cele de mai sus pentru că au funcționat de fiecare dată în cazul meu.

Pe unde îmi las sufletul

    Idile, prietenii, locuri, câmpii, experiențe, aventuri, întâlniri, toate aceste lucruri mi-au luat cate o bucățică din suflet. Mi-am împărțit inima în 19644646732134 de bucăți, și de fiecare data am abandonat câte o frântură din el în anumite locuri. Am lăsat astfel de frimituri mai peste tot, în locurile în care munceam vara, în prietenii ce știam că nu vom dăinui prea mult în timp, în legături amoroase care aveau să îmi cutremure lumea, dar și în acele legături puternice care încă durează, în lucrurile frumoase care îmi bucură inima de fiecare dată, în cameră de cămin, in campusul facultății, în fiecare proiect făcut, în discursurile compuse...
    Câteodată mă întreb dacă nu voi rămâne fără suflet, având în vedere că nu mă opresc deloc din aceasta activitate, de a îmi dărui inima. Oare voi rămâne la un moment dat pustiită, cu un mare gol în ființa mea? Oare ar trebui sa fiu mai rece și să nu mă mai implic atât de puternic în ceea ce fac ? Pentru o clipă am crezut că da, că acesta ar fi soluția optimă.
    Însă în timp ce testam am realizat că nu mă caracterizează, că nu mă simt eu, am simțit că îmi maltratez propria persoană. Am decis să revin la vechiul obicei, în care găsești bucăți din mine peste tot. Ce dacă voi trăi mai puțin, aplicând aceasta tactică ?! Măcar știu că sunt mulțumită și împlinită.
    Mai târziu am ajuns să înțeleg că am luat decizia corectă, dar și că voi fi mai bogată așa. De câte ori las părți din mine, ofer un stop de valoare acelui loc, acelei activități. Iar mai târziu aceasta valoare o voi regăsi în mine, multiplicată. Cu timpul și alții îmi vor dărui bucăți din ei, pentru a mă reconstrui și astfel voi avea mereu o inima mare, și un suflet împlinit.
    Pe unde ne lăsăm sufletul ?! Nu aș
 putea să spun, însă un lucru știu sigur, să dăruiești frânturi din el nu te va pustii niciodată !

De ce sa nu te apuci de yoga

   Vrei sa te apuci de sport că așa e trendul acum, dar nu ști ce să alegi ?! Ai vrea sa nu fie prea solicitant încât să te umplii de transpirație mereu sau să pleci cu cine știe ce febră musculară... Oh, și dacă s-ar vedea și ceva rezultate pozitive ar fi perfect!

   Dacă te încadrezi în cele descrise mai sus, cel mai probabil, după o scurtă căutare pe net vei ajunge la concluzia că yoga este foarte aproape de ceea ce îți dorești. Ei bine, lasă-mă să îți împărtășesc din experiența mea legata de yoga. Dar întâi cred că ar trebui să îți spun de ce m-am apucat eu de acest sport: voiam sa îmi cresc flexibilitatea corpului și să pot medita.

     După 6 luni de practicat yoga, iată câteva motive să nu te apuci de aceasta activitate:

•      Poate da dependenta. Exact, ai citit bine. Tot mergând la orele de yoga, cel mai probabil o să ajungi sa îți placă, o să devină un obicei de care nu mai vrei sa te lași
•    Te va face să îți depășești limitele. Ce înseamnă asta?! Că cel mai probabil vei ieși din zona de confort. Și pe bune, cine își dorește așa ceva ?! Când practici yoga mereu îți împingi limita fizică cu un pas mai departe, ajungând astfel, că după câteva ședințe să stai în poziții de care nu credeai că ești capabil. Vei fi tentat să aplici aceasta strategie și în alte domenii din viața ta.... S-ar putea sa evoluezi destul de mult pe plan social dacă acționezi așa
•    Devii mai calm. Îți dai seama, mai multă liniște, mai puțini nervi, mai puțină isterie, mai puține certuri. Ești sigur că ai vrea așa ceva ?!
•     Flexibilitate fizică. În timp îți vei putea contorsiona corpul în diverse poziții. Mai ales dacă ești femeie, acest lucru ar putea fii destul de excitant pentru prietenul tău...
•     Febră musculară nu e prea mare, apare totuși transpirația. Și partea cea mai nasoală, dacă lucrezi zilnic corpul tău va căpăta forme frumoase, armonioase, care vor atrage privirile celor din jur
•   Starea ta de spirit va fi mai pozitivă, vei fi mai vesel, mai iubitor față de ceea ce te înconjoară .

Acum că știi toate aceste amănunte, încă mai vrei să te apuci de yoga ?!

Sarutul vietii

SĂRUTUL VIEȚII - Fotografia a fost realizată de Rocco Morabito în 1967 și este celebră. În imagine apar doi electricieni: Randall Champion și J.D. Thompson, cei doi stăteau agățați de un stâlp, dar deși cei care o privesc încep să zâmbească, situația celor doi era una tragică.
Cei doi electricieni aveau de realizat lucrări de întreținere atunci când Randall a atins unul dintre firele de voltaj înalt, descărcarea electrică de 4.000 de volți i-a provocat un stop cardiac, pentru a vă da seama de gravitatea situației trebuie să știți că în cazul execuțiilor pe scaunul electric se folosea o tensiune de numai 2.000 de volți.
Așa că, în vreme ce prietenul său atârna de centurile de siguranță, partenerul lui a decis să nu piardă timpul. din păcate el nu putea să acorde un prim-ajutor adecvat, așa că l-a ajutat pe Randall să respire până când prietenul lui a avut din nou puls!
Imediat după ce acest lucru s-a întâmplat, el i-a dezlegat centurile de siguranță, l-a pus pe umărul lui și l-a coborât de pe stâlp.
Până când a ajuns la fața locului echipajul ambulanței, Randall era așezat pe sol și era conștient. O poveste incredibilă despre prietenie, iată adevărata istorie a acestei imagini.
Sursa: www.romaniastar.ro

   Am atașat acest scurt articol deoarece astăzii este Ziua Inginerului, iar eu, fiind un viitor inginer energetician am empatizat foarte mult cu întâmplarea relatată. Uneori îmi este teamă că nu voi fi aptă să fac față tuturor situațiilor neprevazute ce apar în lumea ingineriei, alte ori însă, o bucurie ciudata îmi inundă sufletul gândindu-mă la ceea ce voi deveni și la modul cum voi contribui la îmbunatățirea sectorului energetic.
   Mari sau mici, la început de carieră sau cu ani grei de experiență în spate, toți inginerii contribuie la construirea unei noi lumi, și de ce nu, a unei societăți mai bune.
     În aceasta zi, urez LA MULȚI ANI tuturor inginerilor !!!

Ziua Pompierilor

Cândva am iubit un pompier, însă el nu mi-a împărtășit sentimentele. Totul a pornit de la o prietenie, dar atracția fizica își făcea simțită prezența în mod constant. Apoi lucrurile au evoluat într-o idila destul de drăguță. Păcat că el a ales să o terminăm într-un mod brutal, destul de bădăran. I-am înțeles motivele, dar acestea tot nu-i scuza atitudinea. Un strop de diplomație sau doar o clipa de sinceritate ar fi fost suficient că lucrurile să se încheie într-o manieră frumoasă, fără pic de ranchiună.
   Cu toate acestea l-am iertat, astfel încât, azi ,de ziua Pompierului român, pot sa ii spun din suflet "la mulți ani! ". Cât despre trecut, în final doar o să îi mulțumesc, pentru clipele frumoase, pentru că m-am făcut să fiu mai sinceră cu mine și să îmi depășesc unele limite. Până la urmă îi mulțumesc și pentru atitudine din final deoarece a mai pus o cărămidă la maturizarea mea și m-a obligat să renunț la el, căci viitorul îmi pregătea alte planuri, m-a făcut să percep altfel iubirea și să înțeleg importanța alinierii cu propria ființă
   La mulți ani pompieri și mulțumim pentru treabă bună pe care o faceți !

Oare e mut ?

       Era vineri, și desigur că am ales să îmi petrec seara într-un mod relaxant, tipic mie... La o întâlnire. Stabilisem să mă văd cu G la Piața Unirii. Îmi ondulasem  părul și îmi luasem  bluza portocalie croșetată ce se potrivea foarte bine cu sandalele mele. Mă simțeam tare draguță, așa că am plecat cu zâmbetul pe buze spre stația de metrou. Pe drum m-am întalnit cu o colegă de la asociație, care a început să mă iscodească unde mă duc așa aranjată. Ușor amuzată am protestat că arăt normal, dar starea mea de bine se amplificase și mai mult... de fapt de aici cred că provenea într-adevar frumusețea, căci altfel eram îmbracată destul de casual.

     În timp ce eram pe peronul metroului, nu mă puteam opri din zâmbit, mă simțeam jucăusă, seducatoare, veselă. Deodată un tip blond cu ochii de un albastru intens trece pe langa mine, zăbovind câteva secunde cu privirea asupra mea. Mă depașește și-apoi îmi face cu ochiul. Se tot plimba agitat, dar nu se apropia suficent de mult de mine încât să îmi poată vorbi. Când îl surprindeam privindu-mă își ferea privirea ca un copil ce a facut vreo prostie. Mă amuza și deja mă întrebam dacă va îndrăzni să facă ceva mai mult. Văzând că sosește metroul se apropie de mine, ca în final să stăm pe locuri vecine.

     Nu mă mai privea, privirea-i era în pământ. I-am observat imediat mâinile. După aspectul lor sigur lucra ori în construcții ori în vreun atelier auto. La un moment dat scoate telefonul și începe să scrie. Curioasă fiind, am vrut sa arunc un ochi, să văd dacă vorbește cu vreo fată, însa mare mi-a fost mirarea când l-a întins spre mine să citesc. „Coboară la Unirii, te rog”, era mesajul. I-am spus zâmbind că oricum acolo coboram, însă în mintea mea umblau tot felul de gânduri:  „ Doamne, e mut ?! , chiar are de gand să vorbim așa ? Ce premieră pentru mine, nu am mai fost într-o asemenea situație !”

    Ajunși la Unirii, omul a început să vorbească, m-a complimentat și m-a rugat să-i dau numărul de telefon. L-am refuzat, deși era insistent. Am mai povestit puțin cu el și am aflat că lucra într-un atelier auto ( intuitia a functionat J). În final ne-am căutat pe facebook, nu ne găseam, iar eu fiind puțin grabită căci se făcuse ora întâlnirii, i-am arătat poza de profil și numele. I-am zis că dacă are răbdare, să mă caute.

   Peste o lună am primit cerere de la el, dar eu nu mai eram în București... Și acum mă amuză aceasta întâmplare și gândurile care mă năpădiseră atunci când am crezut că e mut. Oricum, încă odată am înțeles că oamenii nu trebuie respinși după o singură privire, ci merită sa le acorzi măcar șansa de a îți vorbi.

Cel mai frumos apus

  Vara cel mai mult mă pierd în lume satului, pe străduțele prăfuite printre chipurile brăzdate de vreme ale bătrânilor. Mă rătăcesc prin lanurile de floarea-soarlui urmând că mai apoi să mă regăsesc printre spicele de grâu. Mă avânt pe cărări de munte și mă întorc printre livezi de pruni. 
  La munte sau la câmpie, vântul nu încetează să se joace în părul meu, iar soare să-mi ardă pielea. În perindările mele, de la munte la câmpie și invers am avut ocazia să fiu martoră la spectacolul naturii, in care berze, vulpi, găini de munte, bufnițe și tot felul de alte animale sunt personaje principale. 
   În vara aceasta cel mai mult m-a impresionat apusul dintr-un mic sat de câmpie. De fapt îl preveam de pe ogor, din lanul de grâu. Imaginea era splendidă. Un adevărat joc de lumină și culoare. Era o adevărată plăcere să privești cum mingea de foc, plina de viață se îneca în galbenul curat al câmpii întinse de floarea soarelui.
    Am tot încercat să surpind această contopire în fotografii, însă niciuna nu era pe măsură realității. În final am renunțat să mai încerc deoarece mintea mea a imortalizat în amintire splendoarea... celui mai frumos apus.

Testul ușii

   

  De-a lungul timpului am învățat o mică șmecherie cu ajutorul căreia poți verifica într-o oarecare măsură sinceritatea iubitului tău. Am numit aceasta schema "testul ușii" . Testul constă în a apărea în fața ușii prietenului tău într-un moment random și să îi surprinzi reacția. Dacă nu are nimic de ascuns, îți va deschide repede, cu draga inimă fiind bucuros că ai venit. În caz contrar, va fi vizibil deranjat, sau va evita să te cheme înăuntru.
   Prima dată când am folosit acest test, relația mea nu prea mergea bine. Simțeam că partenerul îmi ascunde ceva dar nu aveam nimic concret. Așa că într-o zi, deși iubițelul meu îmi zisese să nu ne vedem că nu se simte bine, am hotărât să merg la el... Vocea lui îmi dădea înțeles că nu are nimic. Norocul lui a fost că nu am putut intra în bloc. Când l-am sunat de la ușă, în vocea lui se citea panica.
- Dar iubita, ți-am zis că nu mă simt foarte bine...
- Tocmai de aia am și venit puiuț, să am grijă de tine !
   Nu m-a lăsat să intru, a insistat să ne plimbăm spunând că se simte mult mai ok. Ei bine, în acel moment a picat testul, determinandu-ma astfel să mă zbat puțin și să obțin dovezile de care avem nevoie.
   Reacția pe care am obținut-o de la următorul tip a fost de ușor disconfort în prima fază, deși el îmi zisese să vin mai pe seară. Mai târziu mi-a mărturisit că a avut această reacție deoarece atunci a conștientizat că lucrurile ar putea devenii mult mai serioase între noi, iar el încă nu se simțea pregătit pentru acest lucru.
   Ultima dată când am aplicat testul ușii am fost întâmpinată cu un zâmbet larg, de încântare. A fost puțin surprins tipul, dar în mod plăcut. M-a strâns tare în brațe, m-a sărutat cu foc și fără nicio reținere m-a luat în apartament.
  Până acum testul ușii mi-a oferit informații utile. Sper sa funcționeze și în cazul tău, încearcă-l ! ;)

Femeia vulpe

   Femeia vulpe este o ființă destul de complexă, pe care nu o poți depista de la o primă vedere. Ea se poartă precum o fată inocentă, îi place să se îmbrace în rochii drăguțe, colorate, ce îi întăresc aerul tineresc care o înconjoară. O notă de eleganță este prezentă mereu în stilul ei de viață, de la vestimentație, până la comportament.

   Însă pe măsură ce observi aceasta femeie vei constata că nu e o persoană obișnuită. Dacă inițial ți se pare că e o simpla fătucă, inofensivă, mai târziu vei realiza că lucrurile stau altfel. Imaginea ei angelică este completată de o latură demonică. Pentru ea totul este un joc. Să fie seducătoare este ceva firesc, privirea sfidătoare, zâmbetul ironic, atingerile ademenitoare sunt cele mai banale lucruri pe care le utilizează în micile ei stratageme. Întotdeauna știe ce vrea, scopurile îi sunt clare în minte, de aceea nu are mari probleme în a le atinge. Chiar dacă uneori pozează în ipostaza de femeie neajutorată, în interiorul ei se ascunde multă putere, de care va face uz doar când este cazul. Empatizeaza mult cu cei din jur, însă luciditatea ei o face conștientă că nu poți controla totul. Acceptă acest lucru, dar nu renunță la a își construi contexte și cadre favorabile visurilor sale.

   Dulce și delicată, te îmbată cu partea ei caldă, că mai apoi să îți bulverseze lumea prin latura sa întunecată. Să nu o condamni însă, căci intențiile sale nu sunt rele, doar personalitatea ei complexă se hrănește din placerea jocului, din adrenalina provocărilor și misterul necunoscutului. În definitiv ea vrea să exploreze și să se bucure de toate darurile pământului și tainele vieții. Viclenia rămâne doar un atribut ale cărui conotații pot fi atât pozitive cât și negative.

   Să trăiești precum o femeie vulpe se simte tare bine, așa că nu vă fie frică, lăsați vulpița din voi să iasă la lumina !!!

Cafeneaua Alandala

  După fiecare examen obișnuiesc să fac câte o activitate care să mă destindă, să mă rupă total de tot ce ține de examene și facultate. Facebook-ul mă ajută foarte mult în acest sens deoarece îmi pune la dispoziție o varietate de evenimente. 
   Eram în anul doi, în sesiunea de iarnă când am văzut un eveniment la cafeneaua Alandala, se numea " Cunoaște-te prin cărți". Descrierea era destul de drăguță, eu nu mai fusesem niciodată la o ghicitoarea și ora de începere era foarte convenabilă pentru mine. După ce am dat examenul am pornit spre cafenea.
Aspectul locației era destul de simpatic, părea că o căsuța din povești. Dimensiunea  mică a clădirii și desenele care împodobeau pereții îți dădea senzația că intri într-un univers al copiilor. Erau 2 camere, în prima, imediat cum intrai se afla un mic bar iar în partea stângă niște canapele modeste și o măsuță. Decorul era vesel, culoarea verde fiind elementul care domina încăperea. Următoarea cameră era pictată în tonuri calde, iar mobilierul micuț și alb îți dădea senzația de intimitate.
Evenimentul din cafenea presupunea ca  două femei să citească în cărți doritorilor. Prima tipă, puțin mai în vârstă, dădea în cărți de tarot. Prezicerea ei nu mi s-a potrivit deloc, dar oricum nu credeam în așa ceva. În schimb cea de a doua, o fată destul de tinerică, ușor plinuță, citea în cărți de joc. După ce am vorbit puțin și ne-am amuzat de lucrurile din jur, ea a început citirea. Am rămas uimită să văd că îmi spunea lucruri din trecut, dar și din prezent pe care nu avea de unde să le știe. Despre viitor mi-a zis puține, dar s-au adeverit în mare parte. 
Am plecat cu o stare de bine de la aceasta cafenea și nu neapărat datorită citirilor, cât datorită energiei plăcute a oamenilor și a cadrului primitor în care s-au desfășurat lucrurile. 
În următoarea sesiune am vrut să merg din nou la acea cafenea, chiar dacă nu mai era niciun eveniment. Însă cu părere de rău am aflat că Alandala a fost închisă datorită insistențelor și reclamațiilor unei vecine. Păcat, era un loc liniștitor....

Dans cu picioarele goale

    În unele seri din săptămâna Bucureștiul îți oferă o experiență de neuitat. Muzica vie, atingerea pământului, dansul liber ce îți face sufletul sa tresalte, mișcările haotice ale ființei tale care te conectează la propria esență , toate acestea, pentru o perioada scurtă de timp te fac să te simți că o nimfă a pădurii, o Sânziana ce își întâlnește Eul Superior.

   Sunetul instrumentelor sacre te poată într-un tărâm magic, iar corpul începe să se miște în voie, fără vreo urmă de reținere. Simți cum fiecare rădăcină a Pământului dansează odată cu tine, cum fiecare celulă a ta exaltă de bucuria întâlnirii cu natura. Nici vântul nu te uită, el se joacă în părul tău, îți sărută umerii și fața, îți flutură hainele arătându-ti că nu ești singură în acest joc al feminității.

   De toate aceste lucruri poți avea parte participând la atelierele organizate de Monica Vrăbiuță, intitulate "dans cu picioarele goale". Titlul este foarte potrivit deoarece dansul chiar se realizează în picioarele goale. Când vremea e bună, atelierele au loc în natură, debicei într-un parc, pe timpul iernii acțiunea se petrece într-o casă bătrânească care te introduce într-o atmosferă idilică. Muzica este vie, dinamică, cântată live de niste băieți. Instrumentele au un aer arhaic, aproape sacru, fiind de diferite forme și mărimi.

    Am participat și la ateliere ținute în parc dar și la cele din casă. Ambele mi-au dat o stare de bine și de contopire cu un eu suprem. Deobicei la aceste ateliere participă numai fete, iar pe măsură ce energiile se armonizează vezi cum fiecare se eliberează de tensiune și sufletele lor incep sa danseze. Simți că te transformi într-o nimfă și participi la o întrunire secretă, menită să îți intensifice puterea.

    Eu am fost de fiecare dată încântată de experiență dansului cu picioarele goale. Participarea la aceste ateliere se face pe baza de donație, adică la finalul sesiunii, lași cât consideri. Mai multe date despre locurile unde Monica își ține atelierele poți găsi pe Facebook, căutând " dans cu picioarele goale".

Părea mea:  Lasă-te măcar pentru o seară surprinsă de frumusețea nimfei din interiorul tău și îndrăznește să pășești pe tărâmul feminității și al comuniunii cu natura !