Sarutul toamnei

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

Cu umbra unui copac sau mai bine cu " .... un palton !

      Toamna e un anotimp ciudat... ciudat si complex precum o femeie. Dar nu orice femeie, ci o femeie seducatoare, imbracata in paltoane de dama elegante, al carui sarut poate ucide. Aceasta fiinta nu omoara pur si simplu, ea iubeste jocul si arta. Isi incepe creatia intr-un mod rafinat, lasandu-si amprenta acolo pe unde o poarta pasii. Coloreaza frunzele pentru a iti bucura ochii, trimite vantul sa se joace in parurul tau ori sa te tachineze uneori cu lovituri de bici, alunga pasarile pentru a isi face mai mult loc in mintea ta, pentru a te tulbura cu al ei fosnet. Dar aceasta femeie nu se multumeste cu putin, iti patrunde intreaga fiinta cu linisti tulburatoare ori cu sentimente de melancolie. Alteori se infatiseaza cu siluieta ei zvelta, imbracata in fuste pastelate si bluze elegante, in ciorapi pana la genunchi pentru a iti starni imaginatia si pentru a iti provoca simturile. In picioare isi va pune ghete sau poate ghete de piele asa incat aerul elegant ce o inconjoara sa iti transmita in mod subtil hotararea si puterea ce o caracterizeaza.

        Poate te intrebi cum se simte atunci cand intalnesti toamna, dar nu mai incerci sa o invinuiesti de diferite crime, ci doar sa o traiesti si sa te contopesti cu ea. Se simte ca si cum toate senzatiile iti sunt in cap... si nici nu stii ce urmeaza sa se intample. Dar nici nu iti va pasa. Te vei trezii dansand in sanul naturii, intr-un mod lasciv, seducator astfel incat te vei indragosti de propia fiinta. Toamna iti va arata esenta ta, te va face sa te simti atat de sexy si increzatoare chiar daca porti paltoane si vei stii ca poti avea TOTUL. Iti va arata adevarata fata a ta si chiar daca vei fi acuzata ca esti prea frumoasa, prea sexy, prea rece, prea ironica, prea, prea, prea acest lucru nu te va intrista. Ba din contra. Vei realiza ca acest blestem poate fi convertit in magie, in eleganta, in... Viata.

        Lasa-te sedusa de toamna, de micile sale jocuri, de vestimentatia ei chic, de aparentele pe care le afiseaza, de preludiul simturilor pe care il creaza, de toate secretele pe care vrea sa le impartaseasca !
  
   PS: Articol dedicat competitiei SuperBlog

Da SuperBlog

       

     Am aflat destul de târziu despre competiția SuperBlog, pe 15 septembrie mai exact. Eram într-o pană de inspirație, nu știam despre ce să scriu, nu știam dacă ar trebui să mai încerc să îmi țin în viața blogul sau pur și simplu să îl șterg.

Dar ceva divin nu m-a lăsat să fac fatalitatea de a îmi închide blogul. Ba dimpotrivă, natura a conspirat în așa fel încât să mă determine să mă apuc de treabă. Cum a făcut acest lucru ? Cu aceasi simplitatea cu care a dat naștere obiectelor marete din viața noastră. Mi-a scos în cale un articol care povestea despre competiția Super Blog.

Pe măsură ce citeam articolul respectiv ( al Oanei Grozavu pe blogul Visător prin lume) simțeam tot mai mult că îmi doresc să particip la competiția SuperBlog din aceasta toamnă. Simțeam că și eu vreau să îmi depășesc limitele încercând să am revelații într-un timp limitat, că vreau să apăs butonul care îmi va lăsa inspirația sa curgă șiroaie, că vreau să îmi descopăr propriul stil, că vreau să mă descopăr pe mine.

Hotărârea a fost inevitabilă. Orice scuză din mintea mea nu mă putea face să mă răzgândesc. Am decis să spun DA SuperBlog, DA celei mai longevive competiții de bloggeri din Romania, DA provocărilor în materie de scris, DA cunoașterii unor oameni minunați.

Timp de 2 luni mă voi lăsa antrenată în această mare, uneori liniștită, alte ori tulbure, a scrierii de articole pe diverse teme, a căutării de sine prin artă cuvintelor, a desăvârșirii talentelor. Timp de 2 luni voi fi parte activă din Super Blog !

Te voi uita

  Te voi uita, chiar te voi uita. Mă voi adânci în viața mea aglomerată, plină de zmei și zmeoaice, de Ilene Cosânzeane și alte făpturi magice. Mă voi perinda printre toate probele vieții și voi zăbovi la un pahar de vorbă cu oamenii pe care ii voi întâlni. De la fiecare voi afla câte o poveste care mă va propulsa spre alte tărâmuri, spre alte culmi ale evoluției și atunci voi începe cu adevărat să te uit.
     Îmi voi baga în buzunar toate amintirile cu tine... Poate le voi mai răsfoi vreodată. Mai întâi voi începe să îți uit sufletul. Nu îmi va lua mult, poate vreo câteva zile. Apoi îți voi uita gustul și sărutările, cuvintele și mângâierile, privirile și gândurile. Îți voi uita pașii, vocea, zâmbetul, mirosul părului și bătăile inimii. Pe toate le voi arunca în abisurile necunoașterii. Iar peste un timp, dacă te voi revedea, doar îmi voi aminti de tine ca imagine... Îmi voi aminti că demult, cândva...te-am cunoscut mai mult. Și atât, altceva nu voi mai știi de tine. Nici numele tău nu mi-l voi aminti. Iar dacă mă vei întreba de ce am făcut asta, o să răspund cu seninatate " Eh, așa fac eu cu persoanele pe care le-am iubit".
     Te voi uita, chiar te voi uita ! Mai întâi  îți voi uita sufletul, apoi numele, iar tu in final vei dispărea printr-o mică gaură a buzunarului meu.

Cum am învățat să fur

   Pe vremea când eram în liceu și sufletul meu se chinuia să înoate prin apele negre ale disperării și tristeții, mi-am dat seama că singura salvare era sa fac un gest necugetat. Să fur ! 
   Furtul nu îl poți realiza așa...la întâmplare. Întâi trebuie să observi mediul în care te afli și niste posibile victime. După ce le cercetezi o vreme și te hotărăști pe cine să ataci, începi să întocmești un plan de acțiune cat mai detaliat. Doar nu vrei sa dai greși, nu-i așa ?! 
   După ce am parcurs aceste etape am și trecut la fapte. Nu m-am mulțumit doar cu o singură victimă, am atacat mai multe în același timp. Am început să fur de la tot ce vibra cu sufletul meu. Observam calitățile oamenilor și le preluam într-o oarecare măsură, luat starea de bine din muzică, colectam energia naturii.... Am învățat să fur de la tot ce mă înconjoară: de la filme, prieteni, profesori, oameni de pe stradă, cărți, fotografii, animale. De la tot ! Și a fost minunat ! Să admir, să mă bucur de lucruri mărunte, să trăiesc din plin călătoria, să mă contopesc cu magia naturii.. toate aceste lucruri mi-au făcut sufletul să înflorească. 
     Încă nu am renunțat la acest obicei, de a fura emoții și sentimente frumoase, de a fura calități și viziuni prin admirație, de a fura orice ar putea să îmi desăvârșească ființă. Fură și tu și nu uita ceea ce spunea Jean Luc Godard: " Nu contează de unde iei lucrurile, ci încotro le duci ".

Nu mai e camera mea

   De multe ori se întâmplă ca socoteala de acasă să nu se potrivească cu cea din târg. Cam așa am pățit și eu acum. Deși am stat 3 ani în aceeași cameră, sunt integralistă și am făcut cerere să îmi păstrez camera de cămin, azi am aflat că micul meu colțișor a fost ocupat de alte fete. Cum, de ce ? Încă nu am aflat un răspuns. Un lucru e clar, atât administratora, cât și prodecanul, au fost niște neserioși, nerespectând niște reguli chiar de ei emise.
   Voi fi mutată în altă cameră. Acest lucru nu reprezintă o problemă însă mă legasem sentimental de vechea cameră. Îmi plăcea că era pe partea de vest, că aveam culme de rufe la fereastră, dar mai ales îmi plăcea ceea ce am trăit acolo. Acele saltele, acei pereți au fost martori la momente importante pentru mine, mi-au văzut cele mai amare lacrimi, mi-au auzit râsete sincere de bucurie, m-au ocrotit atunci când eram gânditoare și tristă, mi-au dat putere să trec pestre stresul din sesiune ori peste ploaia de sentimente provocate de legăturile mele amoroase și mi-au creat cadrul necesar pentru a învăța în tihnă.
   Acum trebuie să mă despart de această cameră. Simt că ceva din mine rămâne acolo. Sper totuși să fie bine și în noua locație...

De ce iubesc hainele de vara ?

  Mai este puțin și începe facultatea. Aș minții să zic că îmi pare rău că se termină vacanță. Nu neapărat că sunt eu prea grozava la facultate, cât îmi place Bucureștiul. Acolo am parte de multa socializare pe viu și o gamă variată de activități specifice vârstei.
  Î Mai este puțin și începe facultatea. Aș minții să zic că îmi pare rău că se termină vacanță. Nu neapărat că sunt eu prea grozava la facultate, cât îmi place Bucureștiul. Acolo am parte de multa socializare pe viu și o gamă variată de activități specifice vârstei.
Îmi fac bagajele și când ajung la sectorul haine, după ce am umplut o mare parte din troler îmi dau seama că peste jumatate din hainele mele sunt de vară. Știam că sufăr de o boala ciudată, îmi place să îmi cumpăr haine de vară. Deobicei hainele de iarnă parcă nu mă atrag așa... Să le cumpăr nu mă ademenesc, parcă nu au acel "vin-o încoace". Desigur nici nu am considerat o problemă prea mare faptul că iarna trebuie să mă gândesc puțin cum să îmi combin hainele așa încât să am o ținută drăguță dar și călduroasă.
   Nu de puține ori îmi spun când plec de acasă " anul acesta o să îmi cumpăr 2-3 pulovare". Însă dacă îmi cumpăr unul e mare lucru. Mă gândeam de ce acționez așa ?
Apoi mi-am dat seama. Iubesc mult vara. Iubesc vara pentru căldura ei, pentru câmpiile înflorite, pentru vacanțe, pentru zilele lungi... iubesc vara pentru tot ce înseamnă ea. Atunci când mă îmbrac în hainele specifice acestui anotimp simt că mă îmbrac cu o atmosfera de libertate, simt că mă contopesc cu voia bună și căldura ei. Mă simt sprintenă și seducătoare.
   Cel mai probabil nu voi renunța la acest obicei și voi continua să cumpăr haine de vară atât pentru frumusețea lor cât și pentru sentimentele plăcute le trăiesc atunci când le port.mi fac bagajele și când ajung la sectorul haine, după ce am umplut o mare parte din troler îmi dau seama că peste jumatate din hainele mele sunt de vară. Știam că sufăr de o boala ciudată, îmi place să îmi cumpăr haine de vară. Deobicei hainele de iarnă parcă nu mă atrag așa... Să le cumpăr nu mă ademenesc, parcă nu au acel "vin-o încoace". Desigur nici nu am considerat o problemă prea mare faptul că iarna trebuie să mă gândesc puțin cum să îmi combin hainele așa încât să am o ținută drăguță dar și călduroasă.
Nu de puține ori îmi spun când plec de acasă " anul acesta o să îmi cumpăr 2-3 pulovare". Însă dacă îmi cumpăr unul e mare lucru. Mă gândeam de ce acționez așa ?
   Apoi mi-am dat seama. Iubesc mult vara. Iubesc vara pentru căldura ei, pentru câmpiile înflorite, pentru vacanțe, pentru zilele lungi... iubesc vara pentru tot ce înseamnă ea. Atunci când mă îmbrac în hainele specifice acestui anotimp simt că mă îmbrac cu o atmosfera de libertate, simt că mă contopesc cu voia bună și căldura ei. Mă simt sprintenă și seducătoare.
Cel mai probabil nu voi renunța la acest obicei și voi continua să cumpăr haine de vară atât pentru frumusețea lor cât și pentru sentimentele plăcute le trăiesc atunci când le port.

A vrut să oprească trenul pentru mine

Tânărul soldat nu mai fusese acasă de aproape un an. Inima lui începuse să fie cotropită de de dorul de familie, de locurile natale, de potecile șerpuite de munte, de ochii vioi ai vecinei. Încă nu reușise să obțină o permisie. Dar nici nu renunțase la acest gând.
Dorința de a pleca măcar pentru câteva zile era tot mai mare. Se trezește dis de dimineață și merge hotărât la superiorul său. Îi cere o permisie, pe care o și obține. Iese încântat din birou, dar își dă seama că nu mai are prea mult timp pentru a prinde trenul. Nici nu își pregătise valiza. Dar nici nu mai conta, importantă era victoria. Pentru câteva zile putea pleca pe plaiurile bătătorite odinioară de picioarele sale. 
Nici nu mai încearcă să plece pe poarta principală, fuge prin spatele unității, fiindcă așa ar ajunge mai repede la gară. Trenul deja pornise, însă acest lucru nu îl descurajă. O pornește la fugă după tren. Fiind în grabă nici macar nu avusese timp să se schimbe de hainele militare. În timp ce se forță să alerge cat mai repede observă ceva ciudat, trenul în loc să prindă mai multă viteză încetinea. Pe dată soldatul a înțeles, conductorul de tren îl văzuse. Din fraternitate, solidaritate ori pur și simplu din bunătate, conductorul avea de gând să oprească trenul pentru ca tânărul soldat să se poată urca.
Ajuns în tren, militarul a replicat ușor, cu glasul plin de uimire " A vrut să oprească trenul pentru mine. Cine zice că nu mai există omenie în țara asta, se înșeală !!! "