luni, 6 noiembrie 2017

Eroina mea


 In functie de varsta, in mintea noastra putem alege drept eroi personaje destul de ciudate, fara trasaturi speciale ori superputeri. Imi amintesc cand eram in clasa a 7-a si incepusem sa citesc foarte multe romane de dragoste. Mi se pareau o lectura placuta, relaxanta, ce ma imbia la visare.
    Multi imi spuneau ca Ionel Teodoreanu este un scriitor plictisitor, ca stilul sau este plin de metafore si lipsit de prea multa actiune. Cu toate acestea m-am icapatanat sa citesc romanul sau, Lorelei. Aceasta carte m-a impresionat mult... pot zice ca mi-a schimbat mult perceptia despre dragoste si viata. Pe masura ce dadeam fiecare pagina, simteam ca ma regasesc in eroina cartii, simteam ca ma indentific tot mai mult cu mica Lucia, iar joculetele ei ma incantau nesperat de mult.
    Am citit cartea pe nerasuflete, in doua zile era terminata, insa gandul meu a ramas la Lorelei mult timp. Stiam ca ii placea sa citeasca. Era evident ca lecturile ei ii influentasera mult pesonalitatea si gandirea. Oare ce fel de carti abora aceasta fata ?! Era impresionant pentru mine cum Lucia purta discutii intregi cu prietena ei Gabriela despre ceea ce citeau, iar scrisorile pe care i le trimisese in mod anonim sotului sau mi se pareau de o frumusete si o profunzime rara.
     Atunci in mintea mea a fost clar ca tanara eroina cu siguranta citea carti de filosofie, probabil ca operele lui Kant, Schopenhauer si Platon ii trecusera adeseori prin mainile fine. Dar faptul ca Lucia inca isi pastrase aerul copilaros si plin de viata imi sugera ca citea si romane... Cred ca operele lui Mircea Eliade ii stimulau neuronii intr-un mare fel, o purtau int-un univers paralel, in care gesturile simple caupatau conatatii sacre... aidome secventei din romanul „Nunta in cer” cand personajul principal se indragosteste de fata doar pentru ca i-au placut in mod deosebit mainile acesteia. Cu siguranta Laorelei era incantata si de istorie, caci in scrisorile ei de dragoste se asemana cu Cleopatra, iar pe barbat ii transpunea in Cezar.
    Cred insa ca pe aceasta eroina ciudata a mea o pasiona si psihologia, avand in vedere modul cu si-a ascuns toata suferinta, cum a disimulat totul, cum a jucat crizele de gelozie fara a fi banuita de nimic. Probabil i-ar fi placut sa citeasca si romanul „Hotul de carti” fiindca s-ar fi indetificat intr-o oarecare masura cu fata din aceasta carte.
    Ce a citit de faptat Lorelei ramane un mister... insa un lucru este clar pentru mine: datorita acestui personaj eu am inceput sa ma perind prin diverse domenii si sa devin tot mai insetata de cunoastere.
     Pe aceasta cale iti multumesc Lucia, ca ai fost o eroina pentru mine, care mi-a deschis fereastra spre un nou univers !


sursa foto: kudica.ro

Articol scris pentru competitia SuperBlog.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu