- Ai
citit cumva Nunta in cer ?!
- Nu, am
citit Domnisoar Cristina, si alte romane a lui Eliade, dar nu pe acesta... Insa
de ce intrebi?
- In
prima parte a cartii, un tip se indragosteste de fata dupa ce ii zareste
mainile unduindu-se usor intr-o lumina pala... Eu m-am indragostit de ea, dupa
ce am sarutat-o. Buzele ei mincinoase, aveau intotdeauna gust de cafea... Am
cunoscut-o intr-un club de salsa. Si atunci avea in mana niste monodoze de
cafea. Dupa ce le-a inmanat unei colege a fugit instant pe ringul de dans. Se
vedea de la o posta ca adora salsa. Modul in care isi unduia soldurile,
miscarile senzuale si mai ales zambetul care nu i se stergea nicio clipa de pe
fata, iti sugerau in mod clar ca ea este cu adevarat in extaz atunci cand
danseaza.
Mi se parea o fiinta misterioasa. Parea
atat de linistita si calma in mai toate cadrele. Ai fi zis ca e genul de
persoana rezervata careia doar ii place sa observe. Insa odata ce lasa ritmul
muzicii sa o patrunda, parca un demon frumos iesa din ea si toate celulele din
corul sau prindeau viata, dand nastere unui dans plin de pasiune si arta.
In incantarea ei, m-a luat l-a dans, fara
sa ii pese ca nu ma descurcam la fel de bine. Tot ce-si dorea in acel moment
era sa ne bucura cu totii de frumusetea vietii si de magia muzicii. La finalul
serii am sarutat-o, iar gustul de cafea boabe al buzelor sale mi-a ramas adanc
impregnat in memorie.
In ziua urmatoare cand mi-am luat o cafea
la birou, instant m-am gandit la ea. Mi-am dat seama ca nu era aceeasi aroma de
cafea precum cea de pe buzele ei... Si de atunci am inceput o cursa nebuna, de
degustat cafele. Speram ca daca voi descoperii sursa acelui gust, ea va
disparea din mintea mea.
Intr-o duminica am zarit-o la o terasa,
avand o ceasca in mana. M-am dus imediat la ea si m-am asezat pe scaunul de
alaturi. Tanara m-a privit senina, zicandu-mi: „ Hei frumuselule, probabil
te-ai tot gandit ce cafea beau, nu?! Kafune se numeste!”. Apoi s-a ridicat,
vrand sa plece. Am prins-o de mana, iar ea s-a intors zambind, aplecandu-se
spre urechea mea. „Bea-o, dar sa stii ca asta tot nu te va face sa ma uiti”. A
inceput sa rada. Simteam cum acel raset imi inunda creierul si imi imbata
simturile...Abia am mai reusit sa inteleg acel „ne vedem la salsa” pe care mi-l
spunea in timp ce se indeparta de mine.
In final am ajuns sa simt ca vreau sa o
cunosc tot mai mult pe fata asta, cu fiecare gura de cafea pe care o savuram.
-
Aaaa, deci asa te-ai indragostit tu de cafea !!!
Si ce s-a intamplat, ai ajuns sa o cunosti?
-
Da, ne-am cunoscut si ne-am iubit mult... Si
fiecare ceasca de cafea inca imi mai aminteste de ea, caci buzele ei, aveau
mereu gust de cafea...
Articol scris pentru competitia SuperBlog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu