Tot raul spre bine

  Era ziua admiterii, iar Alexandra isi pregatise o super pezentare, menita sa ii asigure locul mult dorit la acel master. Rochia office, asortata cu niste botine inalte o invaluia intr-un aer de seriozitate si profesionalism.

    Tocmai se oprise ploaia cand tanara domnisoara a iesit pe usa. Mirosul pamantului proaspat sarutat de lacrimile cerului, razele soarelui care incepeau sa se intrevada pintre nori si prospetimea care se simtea in atmosfera, o faceau pe Alexandra sa zambeasca din toata inima. Mai avea cativa metri pana in fata facultatii, cand il zarii pe bunul ei prieten. In acel moment in mintea fetei nu mai era nicio indoiala, aceasta zi va fi una grozava, nimic nu ar putea merge rau.

         -  Hei, ai ajuns ! Imi era teama ca ai uitat de mine ! replica fata razand, atunci cand ajunse suficient de aproape de tanar. Acesta o imbratisa, raspunzandu-i:

         -   Asa parere ai tu despre mine ?! Eu nu uit niciodata, in schimb tu.... pun pariu ca ai uitat sa imi aduci cravata !

         -  Taci ca nu e asa, uite-o, vezi, nu te mai indoii de mine !

    Amandoi au inceput sa rada, dar nu prea mult, caci o masina care trecea pe sosea o stropii pe Alexandra din cap pana in picioare. Acum frumoasa ei rochie avea pete de apa murdara, iar in maxim 10 minute ea trebuia sa intre in sala. Se priveau amandoi incremeniti.

-    O Doamne, ce facem?

-    Mmm, da-mi tricoul tau! Poti sa stai vreo 2 ore doar in jacheta. Hai, te rooog !

-    Hm?! Nu inteleg !

-   Tricoul tau e suficient de larg si lung incat sa il pot purta pe o rochie. O sa vezi. Hai sa mergem la baie sa facem schimbarea !

   In urmatoarele secunde cei doi erau in baie, iar Alexandra purta acum o rochie albastra, fara bretele. Nici nu ai fi banuit ca este defapt un tricou. Zambira amandoi si se indreptara catre usa. Atunci el o prinse de mana pe fata si o trase langa pieptul lui. Isi plimba usor mana prin parul ei, o privii int-un mod cum nu o mai facuse niciodata pana atunci si din buzunar scoase cavata. Tanara il privea intrebatoare. Nu intelegea de ce o mai retine, oricum nu mai avea mult timp la dispozitite. El ii lega in par cravata, astfel incat ai fi zis ca asa si-l asezase ea de la bun inceput.

-     Esti superba, sunt convins ca ii vei impresiona !

   Peste 2 ore de asteptare, in sfarsit apare pe holul facultatii si Alexandra. Fata ei luminoasa si zambetul imens pe care il afisa tradau tot ce se intamplase inauntru. Fericita de rezultate, alega in bratele amicului ei, iar acesta o saruta cu patos. Initial acest gest o bulversa pe fata, insa in scurt timp amandoi recunoscura ceea ce simteau.

    Au plecat povestind si razand de toate cele intamplate si pentru a imortaliza momentul si-au facut cateva poze. Dar un asa eveniment trebuie impartasit si cu ceilalti nu ?! Asa ca Alexandra a postat pe facebook fotografia cu tinuta ei improziata si cu noul ei iubit, punand o descriere ambigua pentru unii dar sugestiva pentru ei doi, care sa le aminteasca de tricoul salvator  #WeAreTheAnswear. Tot povestind despre intamparile din acea zi, tinerii si-au amintit de un clip vazut pe You Tube.

   S-au amuzat si mai tare si au inteles ca uneori, tot raul poate fi spre bine, ca de cele mai multe ori primesti ceea ce ai nevoie nu ceea ce crezi ca ti-ar trebui, dar mai ales ca fiecare zi poate fi speciala. Tot ce trebuie sa faci este sa fi dispus sa te bucuri de viata, de frumusetiile ei, uneori ascunse sub forme ciudate.

Articol scris pentru competitia Superblog.
sursa foto: Pinterest.com